În Biserica Ortodoxă a Finlandei sunt trei episcopii, în ordine ierarhică: Episcopia Helsinkiului, Episcopia de Kuopio și Carelia și Episcopia de Oulu. Întreaga Biserică și Episcopia Helsinkiului sunt conduse de Arhiepiscopul Helsinkiului și a întregii Finlande Leo, a cărui sediu este la Helsinki. Episcopia Helsinkiului are un episcop-vicar, episcopul Sergei de Hamina. Episcopia de Kuopio și Carelia este condusă de mitropolitul Arseni. Episcopia de Oulu este condusă de mitropolitul Elia.
În cadrul Bisericii Ortodoxe a Finlandei sunt 10 parohii, iar în cadrul acestora activează numeroase comunități în jurul bisericilor existente în aceste parohii. În Finlanda sunt, aproximativ, 150 de biserici.
Din punct de vedere geografic parohiile sunt foarte întinse, ca suprafață. Cea mai mare parohie este parohia Helsinkiului de care aparțin mai mult de o treime dintre membrii întregii Biserici. Parohia de care aparține membrul Bisericii Ortodoxe a Finlandei se consideră după localitatea unde persoana locuiește.
În Finlanda sunt două mănăstiri ortodoxe. Amândouă se află în localitatea Heinävesi. În mănăstirea Sfânta Treime de la Lintula și în mănăstirea Schimbarea la față de la Noul Valamo, se nevoiesc în jur de douăzeci de călugărițe, călugări și/sau novici.
Date de contact
Liisankatu 29 A 8
00170 Helsinki
Finlanda
helsingin.hiippakunta@ort.fi
+358 (206 100240)
Karjalankatu 1
70110 Kuopio
Finlanda
kirkollishallitus@ort.fi
+358 (206 100210)
Istoria ortodoxiei în Finlanda
Ortodoxia a ajuns în Finlanda dinspre răsărit. La Kiev s-a stabilit un scaun episcopal în jurul anului 990 și de acolo ortodoxia s-a răspândit spre nord și răsărit. În partea de nord a Novgorodului, precum și în Carelia și estul Finlandei credința ortodoxă s-a răspândit începând cu secolul al 12-lea. În centrele mai importante s-au construit biserici, iar în zonele mai retrase, începând cu sfârșitul secolului al 14-lea, s-au format mici mănăstiri. Credința creștină a început să prindă, mai activ, rădăcini în aceste zone spre sfârșitul secolului al 15-lea. La aceasta a ajutat și faptul că Rusia a devenit independentă din punct de vedere bisericesc.
În urma războaielor de la sfârșitul secolului al 16-lea și începutul secolului al 17-lea partea de vest a Careliei a devenit parte a Suediei. Aceasta a însemnat o încetinire a dezvoltării Bisericii. După ce zona Careliei din jurul lacului Ladoga a devenit teritoriu al Rusiei, la începutul secolului al 18-lea, credința ortodoxă a inceput să reînvie. În același timp a început perioada de înflorire a mănăstirii Valamo, înființată cu sute de ani în urmă, care a avut o mare importanță la înrădăcinarea ortodoxiei în Carelia și Finlanda.
Atunci când Finlanda a devenit Mare ducat, împreună cu Carelia de lângă lacul Ladoga și Kanna, a început să sosească în Finlanda populație ortodoxă. Populația ortodoxă din Rusia a cuprins negustori, militari și persoane din administrație, care s-au așezat și în orașele importante, ca Viborg și Helsinki.
Conducerea bisericească a Finlandei a fost parte a Episcopiei din Sankt Petersburg. În anul 1892 s-a înființat scaunul arhiepiscopal independent al Finlandei și Viborgului, care a devenit primul scaun episcopal al Finlandei.
După ce Finlanda a devenit independentă în urma revoluției din Rusia, în noul stat s-a format o Biserică Ortodoxă minoritară. Situația Bisericii era diferită față de cea a Bisericii Ortodoxe de dinaintea revoluției. În momentul respectiv nu reprezenta credința oficială a statului.
Finlandizarea Bisericii s-a pornit cu rapiditate. Biserica a trecut în anul 1923, din subordinea Patriarhiei Moscovei în subordinea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Limba folosită la serviciile divine și în administrație a devenit limba finlandeză, iar scaunul arhiepiscopului a fost mutat de la Viborg la Sortavala.
Între cele două războaie mondiale centrul principal al activității Bisericii Ortodoxe a fost Carelia. Ca o consecință a celui de al doilea război mondial s-a născut o Biserică Ortodoxă pe tot teritoriul Finlandei datorită transferului de populației din Carelia și răspândită pe întreg teritoriul țării. Timpul reconstruirii, materiale și spirituale, a Bisericii au fost anii 1950. Atunci s-au format multe parohii și s-au construit foarte multe locașuri de cult.
Perioada de vârf a Bisericii Orodoxe a Finlandei a fost în anul 1940, când potrivit statisticilor, numărul de membrii a fost 81 631. După războaie numărul de membri a scăzut până în anul 1990. În ultimele decenii numărul de membri a fost în creștere. La sfârșitul anului 2023 numărul de membri ai Bisericii Ortodoxe a Finlandei a fost de, aproximativ, 56 000.